utubets.com

Languages available: zh-CN zh-Hans en ja ro es es-ES uk

transcript:
Când eram antrenor de fotbal, odată ce câștigam un campionat național toată lumea vroia să vină să joace pentru mine. Neadevărat. Odată ce le plătești o bursă de 25.000 $ pe an, toată lumea vrea să vină să joace pentru tine. Părinții mereu veneau la mine și îmi spuneau: Fiul/fiica mea vrea să vină să joace pentru universitatea voastră ce trebuie să facem? Ce anume căutați? Fiind un profesor mai socratic, le răspund, ei bine, ce face fiul/fiica d-voastră? Ce fac ei atât de bine ca să fim interesați? Răspunsurile lor sunt tipice, au o viziune foarte mare. Sunt foarte buni. Pot vedea tot terenul de fotbal. Sau, fiica mea este cea mai rapidă, nimeni nu o poate întrece. Fiul meu lovește foarte bine cu piciorul stâng. E foarte bun pe teren și lovește orice minge. Răspund ceva de genul: nu-i rău, dar să fiu sincer, acelea sunt ultimele lucruri care mă interesează. Cel mai important? Încrederea în sine. Fără această abilitate și folosesc intenționat acest cuvânt, fără această abilitate ești inutil ca jucător de fotbal. Pentru că dacă îți pierzi perspectiva sau încrederea în tine ești gata. Folosesc definiția de încredere în sine ca fiind abilitatea sau credința de a crede în tine, de a face orice indiferent de situație, indiferent de greutate sau de împrejurare. Credința că o poți face, încrederea. Unii vă spuneți: „Minunat, nu o am. Sunt atât de timid. Nu voi reuși asta niciodată etc.” Și începi să dai înapoi. Folosesc cuvântul abilitate pentru că eu cred ca se poate forma. Vă voi arăta câteva modalități prin care o facem. Sper că voi avea suficient timp. Nu folosesc diapozitive, discursul meu o ia în toate direcțiile Să vedem încotro o lăum. Cea mai ușoară cale pentru creșterea încrederii în sine: nu există un buton magic. Nu pot să spun: „Avionul se prăbușește, cine poate să piloteze? Ridicați mâna.” „Eu pot. Sunt încrezător!” (Râsete) Repetiție, repetiție, repetiție. Corect? Cum numește Malcolm Gladwell regula celor 10.000 de ore? Nu există un buton magic. Într-un an am recrutat un portar din Columbia, America de Sud. Imens, înalt, 1,85 m. Avea mâinile ca piatra. Credeam că era ca Flipper. De fiecare dată când îi aruncam mingea era jos, la pământ. Gândeam ceva de genul, doamne am dat de belea. O soluție simplă: du-te la perete, lovește mingea de perete și prinde-o. lovește mingea de perete și prinde-o. Ținta lui era: de 350 pe zi, timp de 8 luni. S-a întors, mâinile îi erau bătătorite, finețea lor s-a dus la propriu acum joacă în Europa. Magie? Nu. Repetiție, repetiție, repetiție. Problema e că ne așteptăm să avem încredere în noi dar nu putem decât dacă sarcina, sau treaba pe care o facem, nu-i o noutate, nu e nouă pentru noi. Vrem să fim într-o situație unde simțim atât de multă presiune și ceea ce vreau să spun, pentru că presiunea formează diamante, vrem să fim într-o situație în care „am făcut asta de mii de ori.” Mi-am pregătit discursul, l-am repetat în fața oglinzii etc. Sun chiar bine. Atunci m-am pus în fața copiilor și soției mele. Am spus, oh, sunt un pic emoționat. Apoi m-am pus în fața lui Glenn Gould, Sunt și mai emoționat! Până am ajuns la CAG, unde 25.000 de oameni, nu mai mult. 25.000 de oameni unde erau 25.000 de oameni și nu avem nici un strop de emoție datorită abilității mele de a practica. Corect? Iar și iar și iar. Problema cu repetiția este: câți dintre noi perseverează după primul mic eșec? Câți perseverează după primul semn de adversitate? Edison se afla în această situație, și depinde pe cine întrebi, avea între 1.000 și 10.000 de încercări până a reușit să facă becul. Între 1.000 și 10.000. J.K Rowling ar trebui de asemenea inclusă. Știți câtor edituri și-a dus cartea Harry Potter? Cred că numărul este între 12 sau 13. Sunt încrezător, dar după 2 - 3 refuzuri gândesc: „la naiba!” După 6 sau 7 spun: „poate nu!” După 9 sau 10 mă voi face antrenor de fotbal sau altceva în afară de scriitor. (Râsete) Corect? De 12 ori cineva a spus nu. Dar practică, practică, practică și nu accepta eșecul. Poate nu ar trebui să fie repetiția, poate răspunsul ar trebui să fie perseverența. Pentru că toți repetăm ceva dar puțini vor rezista cu adevărat. Asta este prima cale pentru formarea încrederii în sine. Ieși. Fă ce vrei să faci, nu accepta refuzul. Următoarea este conversația cu tine însuți. Cu toții avem o casetă a conversației cu noi care tot merge în capul nostru. A fost cineva la cumpărături săptămâna asta și a probat o pereche de pantaloni? Dacă ești femeie, primul lucru care îți vine: „la naiba, par grasă în pantalonii ăștia!” Dacă ești bărbat este contrariul: Nu am mușchi, sunt atât de fleșcăit!'' Cu toții avem această casetă care rulează în capul nostru. Când eram student, dacă mă întrebau ceva, gândeam: vă rog dle profesor nu mă alegeți pe mine, nu știu răspunsul. Priveam în jos. Corect? Să vă spun ceva. e aici VP-ul sistemului de admitere. N-ar trebui să repet asta, dar când m-au angajat ca director sportiv, eram într-o întrunire a arhitecților și sunt cât se poate de tâmp cu tot ce are legătură cu numere sau unghiuri. Și ei sunt: valva fundibulatorului a arhitecturii, ce crezi doctor Joseph? Lăsați-mă să mă interesez și vă voi contacta. (Râsete) Corect? Îmi spuneam, doamne, te rog, nu mă întreba pe mine, nu mă întreba. Cu toții avem acest dialog în minte. De ce? Sunt destui oameni care ne spun că nu o să reușim. Că nu suntem destul de buni. De ce vrem să ne spunem asta? Știm bine că gândurile influențează faptele. Am văzut-o acolo în filmulețul Sheldon pe care ni l-a arătat Dr. Levy. Știm că gândurile influențează acțiunile, de ce vrem atunci sa purtăm acest dialog negativ cu noi înșine? Trebuie să ne facem propriile noastre afirmații. Care era afirmația lui Muhammad Ali? Sunt cel mai mare! Cine altcineva ți-o va spune? Trebuie să ai momente de liniște în dormitorul tău, momente de tăcere când te speli pe dinți. Trebuie să repetăm: „Eu sunt căpitanul vasului și stăpânul destinului meu!” Asta este afirmația mea. Provin dintr-o școală cu 1000 de oameni, Am trăit într-un oraș cu 1000 de locuitori timp de 15 ani; nu există niciun motiv pentru care să am în conducere departamentul sportivilor, construind grădini cu frunze de arțar. Sunt căpitanul vasului meu și stăpânul sorții mele. Dacă nu o spun, dacă nu o cred, nimeni altceva nu o va crede. Cum îți formezi încrederea în tine? Îndepărtează-te de oamenii care te doboarâ. Sunt destui din ăștia. Muhammad Ali, eu sunt cel mai mare! Nu este altul mai bun decât mine. E diferență între hybris și ego și mândrie falsă. Înseamnă doar să îți reamintești în momente de liniște, le scriu pe listă, lângă oglindă, toate lucrurile care mă fac pe mine ceea ce sunt. Fac destule greșeli și ziarele le vor recunoaște, și oamenii din jurul meu le vor recunoaște, mă vor doborâ, și foarte curând voi începe să le cred. Era o vreme când aveam foarte puțină încredere în mine. O vreme când am început să muncesc aici când am venit din Iowa, nu știam dacă voi reuși. A trebuit să scot scrisoarea încrederii în mine. O scrisoare pe care mi-am scris-o când mă simțeam foarte bine. Ivan, felicitări pentru că ai luat doctoratul înainte de 40 de ani. Felicitări...Am 40, sub. (Râsete) Felicitări pentru câștigarea unui campionat național. Grozavă treabă cu creșterea celor trei copii și însurându-te cu femeia potrivită. Mi-am scris o scrisoare, era pe lista mea de laudă. Propria mea scrisoare despre lucrurile de care eram mândru. Pentru că sunt momente, și le trăim cu toții în cariera și viața noastră, în căutarea de servici, în relațiile noastre; când nu ne place cine, ce și unde suntem. A trebuit să scriu scrisoarea și să o citesc o dată și încă o dată, pentru o perioadă de 2 săptămâni, ca să mă ghideze prin furtună. Era important. Opriți dialogul interior, dialogul negativ interior. Dacă vă uitați o să vedeți sportivi care au un mic bandaj, sau un bandaj pe ei. Lance Armstrong este unul perfect. Care este afirmația lui? Fii puternic nu este o vorbă, era un mod de a-i reaminti cine este. Fii puternic. După aceea a devenit un slogan. Muta asta dintr-o mână în cealaltă, când dubiul și frica îi cuprindeau mintea. Fii puternic. Cu toții o vom avem. Două modalități pentru formarea încrederii în sine. Sunt îngrijorat de timpul pe care îl mai am Vă voi spune despre o modalitate de a forma încrederea în alții. Suntem antrenori și educatori, suntem profesori, suntem oameni care vor crea valori în lume; și făcând asta, suntem critici din natură cu privire la ceea ce facem. Sunt un antrenor, vreau ca tu să dai un gol. Mingea a zburat prea sus. „La naiba!” Mingea a zburat sus! „Mulțumesc antrenorule, știu. Rezultatul îmi spune asta.” Ce facem? Vreau să îți pui cotul aici, vreau să îți pui genunchiul peste minge, Vreau să urmărești până la capăt. Boom. Teren. Minunat. Niciodată nu mi-a ieșit ca profesionist. (Râsete) Ce putem face? Corectăm greșeala. Când corectez greșeala aceea „Johnny, e groaznic, trebuie să îți îndoi genunchiul, trebuie să faci asta, asta.” Ce am făcut cu încrederea lui în sine? Îndoaie genunchiul, apoi fă asta și asta. Următorul moment Johnny e la pământ. Ignoră ceea ce face Johnny prost și găsește-i pe Bob sau Sally sau Freda pe acolo. Gol bun, Freda, mi-a plăcut cum ți-ai ținut genunchiul jos, ai urmărit până la capăt și ai marcat. Foarte bine! Johnny: „Da?” Minunat! Acum Johnny nu-i demoralizat. Încrederea lui nu-i la pământ, și am întărit încrederea lui Freda. Imaginați-vă cum am fi putut să schimbăm modul în care ne-am educat copiii. În loc de: „pune paharul în bufet, ce ai?” (Râsete) Dacă o prindem și pe mama e bine. Foarte bine! Foarte bine. Mulțumesc Alice că ți-ai pus paharul în bufet. Sună simplu dar uităm. Ca educatori sau ca cineva dintr-o echipă, dacă reușim să apreciem comportamentul pozitiv pe care vrem să-l întărim. Uităm. Sună atât de simplu. Surprinde-i când fac ceva bine. Uităm. Deși e simplu. Asta-i ce au făcut. A fost un studiu în Kansas care a făcut asta. I-am înregistrat, toți filmăm. Și le arătăm filmulețul în care joacă: „Acest gol a fost din cauza coșului care nu a fost apărat, nu trebuia să ne învârtim aici, bine? Trebuia să facem asta și să acoperim golul acesta.” Dacă asta e referința îmbunătățirile echipei de stat din Kansas au mers așa. Apoi au zis că au ignorat toate acestea și le-au arătat momentele când au făcut-o bine. Momentele când au făcut-o perfect. Care nu prevedea scopuri și se referea la aceleași puncte, și îmbunătățirea a apărut. A schimbat și revoluționat modul în care noi antrenorii interacționăm cu studenții noștri atleți. Putem să aplicăm asta și în lumea afacerilor putem s-o aplicăm în activitățile de grup ale studenților noștri putem s-o aplicăm și în echipele noastre de conducere. Ușor: Surprinde-i când sunt buni. Ultimul dar nu cel din urmă. Fiul meu este foarte bun la asta. Oamenii cu încredere în sine interpretează feedback-ul cum vor ei. Îl întreb pe fiul meu care e cel mai îngrozitor sportiv, o moștenește de la tatăl lui. (Râsete) Meciul este... Cum este meciul? Grozav! Am dat trei goluri am primit două asistări. Și eu: „Nu l-am văzut nici măcar atingând pucul.” Dar el are propria percepție a modului în care a făcut-o! (Râsete) Îmi place! (Râsete) Corect? Așa sunt eu! Și eu: „Îmi amintesc cum eram eu când am întâlnit-o pe soția mea, a fost ceva clasic. „Paulie, ți-ar plăcea să mergi la un film?” Doamnelor? Clinc, clinc, clinc.'' (Râsete) Ea răspunde: „Oh, nu.” Am întrebat-o din nou. Credeam că nu mă văzuse în lumina potrivită. (Râsete) Poate nu e cămașa potrivită. Corect? Pentru că interpretez în felul în care vreau eu să interpretez. Am întrebat-o din nou. Și mi-a dat acest singur răspuns, da? Sau îl trimitea prietenei. Pentru că așa se proceda atunci. „Nu ieșea cu tine decât dacă erai ultima persoană de pe pământ, iadul îngheța, și era o mică șansă prin care să salvăm planeta noastră. Unii oameni sunt ceva de genul, nu am nicio șansă. Eu sunt: „Îmi spui că am o șansă.” (Râsete) Corect? Pentru că așa am s-o interpretez. Dacă ar fi să vă sugerez un lucru pe care să îl luați de aici iată-l: nimeni nu va crede în voi dacă voi nu o faceți. Ascultați cuvintele acelui videoclip, adresat celor nebuni, celor neadaptabili, celor rebeli, celor zurbagii, și celor nepotriviți. Trebuie să fim diferiți, oameni buni. Când oamenii ne privesc, crede în tine. Mulțumesc. (Aplauze)

auto_transcript:
In my past life as a soccer coach, once you won a national championship, everyone wants to come play for you. Really not true. Once you paid them $ 25,000 a year in scholarships, everybody wants to come play for you. And parents would always come to me and they'd say: "Okay, my son or my daughter wants to come play at your university, what is it that we have to do? You know, what are you looking for?" And being the Socratic professor that I am, I say, well, what does your son or daughter do? What do they do really well that we'd be interested in? And typically their answers are, well, they've got great vision. They're really good. They can see the entire field. Or, my daughter is the fastest player, there's nobody that can beat her. Or, my son's got a great left-footer. Really great in the air and can hit every ball. I'm like: "Yeah, not bad; but to be quite honest with you, those are the last things I'm looking for. The most important thing? Self-confidence." Without that skill, and I use the word skill intentionally, without that skill, we are useless as a soccer player. Because when you lose sight or belief in yourself, we're done for. I use the definition of self-confidence to be the ability or the belief to believe in yourself, to accomplish any task, no matter the odds, no matter the difficulty, no matter the adversity. The belief that you can accomplished it, self-confidence. Some of you are saying, "Great, I don't have it. I'm so shy. I'll never do that, bla, bla, bla." And you start to drag all the way down here. But, I use the word skill because I believe it can be trained. And I'll show you a couple of ways in which we do. Hopefully I won't run out of time. I don't use any slides because my speech always goes here, or here, or here. So we'll see which way we get to. The easiest way to build self-confidence: there's no magic button. I can't say: "Hey, this plane is going down, who can fly? Put your hand up." "I can, I'm confident!" (Laughter) Repetition, repetition, repetition. Right? What does Malcom Gladwell call it, the 10,000-hour rule? There's no magic button. I recruited a goalie from Colombia, South America one year. Big, tall 6'3" man. You know, he had hands like stone. I thought he was like Flipper. Everytime I threw him the ball, down, onto the ground. I was like, oh my god, we're in trouble. Simple solution: get to the wall, kick a ball against the wall and catch it. kick the ball against the wall and catch it. His goal was 350 a day for eight months. He came back, his hands were calloused, the moisture on his hands were literally gone, he is now playing in Europe. Magic? No. Repetition, repetition, repetition. The problem is, we expect to be self-confident but we can't be unless the skill, or the task we're doing, is not novel, is not new to us. We want to be in a situation where we have so much pressure in that and what I mean, cause pressure builds diamonds, we want to be in a situation where "hey, I've done this a thousand times". I did my speech, and I practiced in front of a mirror: bla, bla, bla, bla, bla, bla. Hey I'm sounding good. And then I went in front of my kids, and my wife. I said, oh gosh, I got a little nervous. Then I'd get in front of Glenn Gould, Oh my goodness, I am a little more nervous! By the time I get to the ACG, where 2,500 people, can't say anymore, right? Twenty-five hundred people, where twenty-five hundred people are there, I won't have a single ounce of nervousness because of my ability to practice. Right? Over, and over, and over, again. The problem with repetition is: how many of us bail after the first bit of failure? How many of us bail after the first bit of adversity? Edison was on that video, and it depends who you ask, there's anywhere from 1,000 to 10,000 tries to build that light bulb. 1,000 to 10,000. J.K Rowling should be on that video. Do you know how many publishers she took her Harry Potter book to? I believe the number was 12 or 13... I am pretty confident but after two or three noes I'd be like: "damn it!". After six or seven, I'm like: "maybe not!" Definitely after nine or ten I'd be looking to be a soccer coach or something else besides an author. (Laughter) Right? I mean, twelve times somebody said no. But, practice, practice, practice, and do not accept failure. Maybe it shouldn't be repetition, maybe the answer should be persistence. Because we all repeat something but very few of us really will persist. So that's one way to build self-confidence. Get out there. Do what you want to do and do not accept no. The other one is self-talk. We all have a self-talk tape that plays in our head. Anybody go shopping and put on a pair of pants this week? If you're a woman, the first thing that always comes: "damn I look fat in these pants!." And if you're a man, it's the opposite: "Oh god, I got no muscle, I'm so flabby!" Right? We all have this tape that plays in our head. As a student, if they asked me the question, it was like: "Oh, gee please professor don't pick me, I don't know the answer." I'd look down. Right? If you're in the b...when I, let me tell you something, and the VP of business adminis. here, I shouldn't repeat this, but when they hired me as an Athletics director, I sat in an architect's meeting, and I am as dumb as a post when it comes to anything to do with numbers and angles. And they are like: the fundibulator valve of the architectural, uh, what do you think doctor Joseph? Uh, let me look into that for you and get back to you. (Laughter) Right? I was in a, oh god god, please don't ask me, please don't ask me. We all have this negative self-talk that goes in our head. Guess what? There's enough people that are telling us we can't do it. That we're not good enough. Why do we want to tell ourselves that? We know for a fact that thoughts influence actions. We saw it there with the video Sheldon, Dr. Levy showed. We know that our thoughts influence actions, why do we want to say that negative self-talk to ourselves? We need to get our own self-affirmations. Muhammad Ali, what was his self-affirmation? I am the greatest! Who else is going to tell you? There need to be quiet moments in your bedroom, quiet moments when you're brushing your teeth. That we need to reaffirm: "I am the captain of my ship and the master of my fate!" That is my affirmation. I came from a school of one thousand people, I lived in a town of one thousand people for fifteen years; there's no reason that I should be in charge of an Athletics department, building maple leaf gardens. But I am the captain of my ship and the master of my fate. If I don't say it, if I don't believe it, no one else will. How do you build self-confidence? Get away from the people who will tear you down. There's enough of that. Muhammad Ali, I am the greatest! There is no one better than me. There's a difference between hubris, and ego, and false pride. It's just reminding yourself in quiet silent moments, I put it down on a list, it's right beside my mirror, right? about all the things that make me who I am. Because I make enough mistakes, and the newspapers will recognize it, and people around me will recognize it; and they'll tear me down, and pretty soon I'll begin to believe it. There was a time when my confidence was really low. There was a time when I took this job when I came from Iowa, I don't know if I could do it. I had to bring out my self-confidence letter. A letter I wrote to myself when I was feeling good. Ivan, congratulations on getting your PhD before 40. Congra...I am 40, under. (Laughter) Congratulations on winning a national championship. Good job on raising three good kids and marrying the right woman. I wrote a letter to myself, it was my own brag sheet. My own letter about the things I was proud of. Because there are moments, and we'll all experience them in our career, in our lives, in our job hunting, in our relationships; when we are not feeling good about who, and what, and where we are. And I had to bring out that letter and read it time and time again, for a period of about two weeks, to weather me through that storm. It was important. Stop the self-talk, the negative self-talk. If you watch you'll see some athletes that have a little bandage, or a little brand around them. Lance Armstrong is a perfect one. What's his self-affirmation? Livestrong isn't a brand, it was to remind him of who he was. Live strong. Then it became a brand. He would move that from one arm to the next arm, when doubt and fear came into his mind. Live strong, put it on there, let's go. We'll all have it, we place it. Two ways to build self-confidence. I'm worried about my time I'm gonna tell you of one way you can build self-confidence in others. We are coaches and educators, we are teachers, we are people who will create value in the world; and in doing that, we are critical by the nature of what we do. I am a coach, I want you to score a goal. The ball went over high. "Dang it!" The ball went high! "Thank you coach, I know that. Feedback tells me that." So what do we do? I need you to put your elbow here, I need you to put your knee over the ball, I need you to follow through. Boom. Land. Great. Notice, I never made it as a professional. (Laughter) What can we do? We fix mistakes. When I'm fixing that mistake: "Johnny, this is terrible, you need to bend your knee, you need to do this, this." What have I done to Johnny's self-confidence? Bend your knee, then do this, then do this. Next thing you know, Johnny's crushed. Ignore what Johnny does wrong and find Bob or Sally or Freda over here. Great goal Freda, I love how you kept your knee low, you followed through, and you landed like this. Great job! Johnny: "Oh?" Great! Johnny's not demoralized. His confidence isn't shot, and what I've done is, I've built up Freda's. Imagine how we could change the way we parented kids. Instead of: "get that glass off the counter, what's wrong with you?" (Laughter) If we catch the mother, good. Great job! Great job. Thank you Alice for taking your glass to the counter. It sounds simple but we forget about it. Or as educators, or as somebody as a team, if we manage to praise the positive behaviour that we wanted to reinforce. We forget it. It sounds so simple. Catch them when they're good. We forget it. It's simple. Here's what they did. There was a study in Kansas that did this. They did video, and we all do video. And we show the video of them doing the run of the play: "Um, this goal happened because the basket wasn't protected, we didn't rotate here, right? We needed to do this and then cover the slot." And, if that's the baseline, improvement of the Kansas State team went like this. Then, they said they ignored all of that and they just showed them the times they did it right. The times they did it perfect. That presented no goals, spoke to the same points, improvement went like that. It changed and revolutionized the way we as coaches interact with our student athletes. We can apply that to the business world, we can apply that to our student group works, we can apply that to our management teams. Easily: catch them when they are good. Last and certainly not least. My son is really good at this. Self-confident people interpret feedback the way they choose to. I ask my son who is by the far a terrible, terrible athlete, gets it from his dad. (Laughter) The game's... How's the game? Oh great! I scored three goals, I got two assists. I'm like: "I did not see him touch the puck!" But he has his own perception of how he did! (Laughter) I love it! (Laughter) Right? I'm the...I'm that guy! I'm like: "I remember when I was taking when I met my wife, it was in the commons. "Paulie, would you like to go to the movies? Ladies? Tingly, tingly, tingle." (Laughter) And she goes: "Ah, no." I asked her again. Cause I think that she just hasn't seen me in the right light. (Laughter) Maybe, that's not the wrong shirt on. Right? Cause I'm interpreting that the way I want to interpret it. Finally I asked her out again. She gave me this one comment, right? Or, she sent it to her friend. Cause that's the way you did it back then. "She wouldn't date you unless there was the last person on Earth, hell was freezing over, there was a small chance we had to save the planet Earth. Some people, it's like, there's no chance. I'm like: "You're saying there's a chance." (Laughter) Right? Because that's how I'm gonna interpret it. If I could give you one thing to take from this, it is: no one will believe in you unless you do. Listen to the words of that video, here's to the crazy ones, the misfits, the rebels, the troublemakers, the round pegs in the square holes. We're supposed to be different, folks. And when people look at us, believe in yourself. Thank you. (Applause)